Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.
Romani 15.2
În acest pasaj, apostolul Pavel spune că cei puternici trebuie să suporte slăbiciunile celor slabi. Ei ar trebui să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora, așa cum a făcut însuși Domnul Isus – pomenit de apostol –, care nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci a lăsat ca ocările celor care Îl ocărau pe Cel Preaînalt să cadă asupra Lui. Viața noastră trebuie să fie un sacrificiu viu adus Domnului în toate sensurile, oricare ar fi prețul de plătit.
Cel care este înțelept are obligația de a-i învăța pe cei care nu sunt. În același fel, cei puternici trebuie să suporte slabiciunile celor slabi. Domnul a spus că celui care i s-a dat mult, i se va cere mult (Luca 12.48b). Cererea va fi mai mare decât darul.
Sunt mulți oameni care Îl întreabă pe Domnul ce trebuie să facă pentru a-L sluji pe El cu succes. Fără îndoială, primul pas este de a place aproapelui, ceea ce, în realitate, înseamnă mai mult decât să-l saluți sau să-l îmbrățișezi. Este nevoie să știi pildele biblice și să le pui în practică. Trăim într-un timp în care oamenii se gândesc numai la ceea ce este bine pentru ei. Este tot mai greu să găsești pe cineva care se dedică Domnului pentru ca El să-l folosească în vederea zidirii altora. Zilele în care trăim par acelea despre care Pavel a spus că vor fi grele (2 Timotei 3.1), căci, pe lângă alte nenorociri, oamenii vor fi iubitori de sine. Pentru mulți, nu mai este la modă să ajuți la reușita altora, iar aceasta este ceva foarte rău.
Hristos a spus că cei ce cred în El vor face și ei lucrările pe care El le făcea (Ioan 14.12). De obicei, ne gândim numai la marile miracole de lecuire, înviere și eliberare. Să te iei după Domnul, lăsând ca ocările celor care nu l-au respectat pe Tatăl să cadă asupra noastră, înseamnă de asemenea să facem aceleași lucrări, cât și să ne dedicăm pentru ca Domnul să facă din noi ”pârghii umane” întru ridicarea celor mulți căzuți.
Cu siguranță, Domnul se va bucura de cei care fac din viața lor un sacrificiu viu pentru El. În loc de a da prioritate binelui nostru, ce ar fi să ne gândim cât de mare ar fi lucrarea divină dacă fiilor lui Dumnezeu li s-ar propovădui adevărata credință?
Isus a spus că „oricine va da de băut doar și un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi discipoli în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata (Matei 10.42).” În cea de-a doua viață a Sa, El va aduce cu sine o recompensă pentru toți cei care au făcut ceva în favoarea alor Săi.
Întru Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares