Întru Hristos, ne aflăm în comuniune cu Domnul în toate sensurile. Numai că aceasta ne face să plătim un preț prin a-L sluji pe Dumnezeu. Mulți increduli și fățarnici se uită la noi cu dispreț, îndoindu-se că El ne iubește și ne folosește într-un mod atât de îmbelșugat.

Alții cred că miracolele ce au loc în viața noastră sunt lucrări ale vrăjmașului. Unii consideră că suntem niște șarlatani, însă, nu știu, de exemplu, ce se întâmplă de un nodul dispare sau cum de surzi, orbi sau schilozi reușesc din nou să audă, să vadă sau să meargă. Neurmând credința, ci, confuzia doctrinelor, ei sunt nemulțumiți de lucrările divine și le pun pe seama vrăjmașului.

Slavă lui Dumnezeu, că Evanghelia nu este religie – nici nu poate fi comparată cu vreuna -, ci este Calea deschisă ce ne duce către Tronul Harului, în deplina comuniune cu Tatăl.

Cine Îl slujește pe Domnul în mod corect știe că are un preț de plătit. Cei care afirmă că nu cred în El și cei care aparțin unor altor religii se uită la noi cu neîncredere și ură, disprețuind lucrarea pe care Cel Preaînalt o face prin intermediul apostolatului nostru.

Lor nici nu le trece prin cap că aceasta este dovada că Domnul ne iubește. Când nu pot nega că Atotputernicul a făcut um miracol, ei îl atribuie demonului și spun : ”Atenție la falșii profeți”. Dacă cei falși fac asemenea lucruri, cei adevărați reușesc să facă mult mai multe, nu-i așa ?

”Aceasta este ceva propriu șarlatanilor”, susțin ei. Totuși, dacă vor fi întrebați cum un ”fals” rob poate lecui pe un om, iar ei, cei ”adevărați”, nu reușesc să aducă leac nimănui, vor rămâne buimăciți. Chiar dacă văd că schilozii sunt lecuiți și păcătoșii mântuiți, preferă să rămână încreduli față de Adevăr.

Acești amărâți trăiesc în mod ciudat. Adoră ceea ce nu cunosc, vorbesc despre ceea ce nu cunosc și predică ceea ce nu este adevărat. Ei nici nu știu că Isus a avertizat poporul încă din vremea Sa asupra unei greșeli ce nu are iertare: păcatul împotriva Sfântului Duh. Aceasta pentru că oamenii ziceau că El făcea miracole cu ajutorul lui Beelzebut (Marcu 3.22-30).

Modul de a proceda al acestor oameni demonstrează că ei créd că Dumnezeu și diavolul și-au schimbat pozițiile. Pentru ei, Domnul a devenit rău, iar cel rău, bun. Însă adevărul este că Tatăl continuă să fie bun și de aceea miracolele au loc. Asemenea agresiuni sunt suferințele lui Hristos pe care trebuie să le ducem, iar lucrările Domnului sunt mângâierile Sale (Matei 5. 10-12).

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares