Teologii clasifică harul, drept o favoare nemeritată. Un astfel de concept teologic este real, dar slab, pentru că cere mult mai multe detalii. Se pare că cine a creat această expresie nu a căutat de la Domnul o revelație mai profundă.

Eu înțeleg că harul este mai mult decât atât: este o minunată acțiune a lui Dumnezeu, care face ca Domnul să ne vedă în modul în care El vrea ca noi să fim.

Când primim harul lui Dumnezeu, suntem curățiți și putem sta înaintea Celui Atotputernic, ca și cum n-am fi făcut nimic greșit. Acest cadou a salvat omul, care a fost alungat din Paradis, din cauza păcatului, iar acum poate merge din nou cu Domnul. Din acest motiv, nu trebuie să ne temem sau să simțim că nu suntem demni să ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu. Dacă acceptăm harul în toată plenitudinea sa, el face în noi o lucrare atât de mare, încât sentimentul de nevrednicie nu va mai exista în  inimile noastre.

Datorită faptului că suntem ținta harului lui Dumnezeu, ne întoarcem astfel în prezența Lui. Așa cum Adam a avut oportunitatea, înainte de a păcătui, așa și noi putem acum să fim în mod constant în fața Dumnezeului nostru. Suntem în măsură să vorbim cu El și să fim auziți. Putem separa momente prețioase și să le dedicăm comuniunii cu Tatăl. El vine și ne vizitează, ne dă confort, ne ghidează, ne vindecă, ne binecuvântează, ne curăță de tot răul și de asemenea ne dă puterea de a acționa în Numele Său și să facem aceleași lucruri pe care El le-ar fi făcut, dacă ar fi fost în locul nostru.

Harule, cât de minunat ești, pentru că m-ai făcut să cred în minunatul Cuvânt al Tatălui și mi-ai dat oportunitatea de a fi justificat pentru întreaga viață! Dar mai bine decât atât, este să știu că nu sunt singur, pentru că această binecuvântare este disponibilă pentru noi toți.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares