Sfânta Scriptură ne învață că prosperitatea este un lucru bun. Dar învățăturile religioase sunt responsabile de o învățătură mincionoasă, care zic că, cu cât mai mizerabilă și mai săracă o persoana este, mai aproape de Dumnezeu ea va fi. Acest gând, mai mult decât o prostie, este în același timp și ceva diabolic.

Mai mult decât atât, printre cei care spun că sunt slujitorii Domnului, există unii care trezesc lăcomia în aproapele său, și-l induce să creadă că acționează prin credință. Cei care apără acest principiu sunt doar niște negociatori ai binecuvântării, pentru că, pentru ei, cu cât o persoană contribuiește mai mult la biserică, cu atât mai mult Atotputernicul o va binecuvânta.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să urmăm instrucțiunile Tatălui nostru, care a afirmat foarte clar, ce trebuie să facem pentru a fi persoane de succes aici pe pământ (Psalmul 32:8). Profetul Ieremia, așa cum am citit mai sus, a declarat că partea noastră de moștenire este Domnul. Dacă o persoană crede că Atotputernicul este moștenirea sa, de ce anume mai are nevoie? O astfel de credință va face să devii cineva de succes, pentru că Cuvântul spune, că cel care se încrede în Domnul se va sătura din belșug (Proverbe 28:25b).

Cine Îl are pe Domnul, ca partea sa de moștenire, este mai îmbelșugat, decât cea mai bogată persoană din lume, pentru că Dumnezeu, în afară de a poseda toate lucrurile din univers, poate face orice este necesar pentru această persoană. El îi va ajuta întotdeauna pe cei care se încred în El.

Cum atunci, Îl putem face pe Domnul, care este partea noastră de moștenire, să lucreze în favoarea noastră? Răspunsul este simplu: trebuie să ne trăim viața după voia Lui, voie revelată în Scriptură. Adevărul este că Cel Atotputernic are placerea de a-i vedea pe cei care-L slujesc având o viață îmbelșugată.

În zilele biblice, cei care făceau voia lui Dumnezeu vedeau mâna Lui protejându-i și ajutându-i. Acest lucru se întâmpla cu Israelul. Când oamenii îl căutau pe Cel Atotputernic,  prosperau, aveau pace și erau protejați. Dar când Îl părăseau, cădeau în mâinile inamicului. Acest lucru a durat, până și-au dat seama, că prețul pe care îl plăteau era prea mare, și astfel s-au pocăit și s-au întors la Domnul (Judecători 2:16-19).

Nu ne putem pune speranțele în lucruri incerte, nici nu putem sta și visa că, problemele noastre se vor rezolva ca prin minune și că apoi vom avea o perioadă de liniște și de belșug.

Când înțelegem, că partea noastră de moștenire este Domnul, căutarea și  suferința noastră vor dispărea. Cu Dumnezeu, toate nevoile și toate dorințele noastre se vor îndeplini, pentru că, pentru iubiții Lui copii, chiar și atunci când aceștia dorm, Domnul le pregătește pâine. Și atunci, imaginați-vă ce se întâmplă cu ei, când sunt treji, când veghează, se roagă, cred și luptă pentru a câștiga......

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares